Nici nu stiu cum sa incep povestea
maratonului parizian , pentru ca a fost mai mult decat o cursa , a fost o
intamplare deosebita cu bune si rele pe care ma bucur din suflet ca am
trait-o.
Am aterizat joi la Beauvais la 0 grade
Celsius cu un vant puternic, care mi-a reactivat raceala de care ma
chinuiam sa scap de o saptamana. Nu a fost de ajuns si dupamiaza a
plouat rau de tot cand am fost sa-imi iau Kit-ul de concurs. Runing
expo era intradevar tot ce si-ar putea dori un alergator. Firme de
echipamente , accesorii si suplimente ,organizatori de competitii etc.
Cu siguranta cei care au mai fost la Paris stiu despre ce vorbesc iar
cei care vor merge vor fi la fel de surprinsi ca si mine. Organizare
impecabila. Standurile sponsorilor exceptionale.
Vremea rea si umeda si-a spus cuvantul
si desi vineri as mai fi facut un jogging nu am reusit asa ca pana
sambata seara am luat parasinus si am baut ceaiuri fierbinti . M-am
temut foarte mult ca nu voi putea ajunge la start. Imi parea rau ca
totul sa se termine aici.Prognoza arata totusi ca duminica vor fi intre 4
grade si 10 grade si soare.
La 5 30 am fost in picioare si ma
simteam chiar bine. Asa ca m-am gandit ca de acum nimic nu ma va opri.
Mi-am luat echipamentul de alergare , imbracand tricoul de club pe care
era prins numarul ,peste o geaca de vant . Sper ca astfel sa fiu
observat de ceilalti alergatori din Romania sau macar de sustinatorii
lor de pe margine. Din pacate nu am intalnit nici un conational. Sper ca
toti ceilalti colegi de club sau din Romania sa fi terminat cu bine.
La 8 si 30 cand ar fi trebuit sa fiu in
zona de start inca eram la coada la toaleta ecologica, iar pe boulevard
curgeau valuri de alergatori de parca pana la start ar mai fi fost cel
putin o ora. Alergare rapida spre zona de start in sectorul de 4 ore,
dar ….aici era imposibil sa intri. Inca erau alergatori care incercau
sa intre. Cu greu ora 9 m-a prins in zona verde a celor care vizau
timpul de 4 h. Startul a fost dat la 8 45.
Multimea de oameni, se pare ca au fost
in jur de 50 000 de oameni, creaza o atmosfera impresionanta. Uit de
frig, de raceala, nu mai simt decat dorinta de a alerga laolalta cu cei
din jurul meu. Sunt impreuna cu Anne sotia unui coleg de liceu la care
am si locuit la Paris. Incet incercam sa inaintam . Destul de dificil.
Intreaga masa de oameni freamata , chiuie si se misca in valuri , din
cand in cand trecem pe langa scene unde sunt echipe de instructori
pentru incalzire. Nu este loc de incalzire, cel mult sa sari ca mingea,
cu grija sa nu te impiedici. Sub picioarele noastre sunt numai
poncho-uri de plastic si haine vechi pe care alergatorii le arunca
inainte de start. Nu se simte frigul , nici nu ar avea cum intre atatea
trupuri. Timpul trece greu, chiar cu toata muzica ,animatia si
pancartele care de care mai haiaoase menite sa atraga atentia camerelor.
Este ora 9 si 25 de minute cand reusim
sa trecem pe sub poarta de start. Iar in spate mai erau o multime de
oameni. Dar nu mai era timp sama gandesc la asa ceva si am pornit in
alergare usoara.
Am inceput impreuna cu Anne sa ne croim
drum printre ceilalti alergatori. Am fost sigur ca in cativa km situatia
se va mai … rari. Nicidecum. Am alergat in permaneta inconjurat de
oameni ,de foarte multi . Am depasit alergand in zigzag avand grija sa
nu ma impiedic. Traseul are o linie albastra trasata de organizatori si
care urmarita ar fi fost exact distanta masurata. Pot sa spun ca foarte
tarziu , si doar de vreo cateva ori am reusit sa o vad. In rest am fost
inconjurat de o multime de alergatori ce se scurgeau ca un rau intre
malurile sale. Malurile erau formate din sustinatori entuziasti. Uneori
multimea de pe margine era asezata pe doua trei randuri. Erau foarte
eficienti ,vocali si deloc discriminatorii incurajand egal pe toata
lumea. Nu mai spun ce iesea cand isi vedeau rudele prietenii sau sefii
ce erau in competitie. O atmosfera incredibila. Ceva ce nu mi-am putut
inchipui. M-am trezit pe la km 15 ca déjà imi pare rau ca se va termina.
Imi parea ca nu mai am mult si totul se va incheia. Punctele de
alimentare erau niste lungi foarte lungi, enorm de lungi mese cu apa,
zahar , stafide, banana , portocale . Totul era anuntat din timp.
Voluntari cu megafoane indicau pe ce parte sunt mesele. Tot voluntarii
anuntau existenta fotografilor in asa fel incat sa nu fie doborati de
alergatori.
Am fost destul de emotionat inainte de
start. Dimensiunile a ceea ce avea sa se intample se aratau din fiecare
parte. Asa ca am uitat de exemplu sa imi setez la ceas timpul total
parcurs. Puteam vedea viteza dar nu si timpul total. Atmosfera sutinuta
de pe margine de nenumarate orchestre era electrizanta.
Am trecut de prima jumatate a cursei in
buna forma dupa care am pierdut-o pe Anne, am continuat in acelasi ritm
stiind ca undeva spre sfarsit voi fi nevoit sa incetinesc . Asa am patit
si la primul Maraton. Oricum depasisem un steag verde ce insotea un
grup pentru 4 ore. Speram sa reusesc un timp sub 4 ore.
Asta a fost partea frumoasa. Am invins.
Am alergat cu o pofta nemaipomenita ,m-am simtit excellent. A fost
distractiv, frumos incantator. Spectacolul celor de pe margine, dar si
cel facut de alergatorii in mijlocul carora ma aflam a fost
nemaipomenit . Habar nu aveam cam cat timp a trecut. Am zarit cateva
cronometre pe margine dar nu stiam exact intarzierea de la start.
Din pacate m-am declarat Invingator prea
devreme. Viteza a ainceput sa scada asa cum ma asteptam. Drumul incepea
sa urce pe ultimii km. Din cauza multimii din fata nu iti dadeai seama
dar oricum efortul incepea sa se simta. Am incercat sat rag cat pot de
tare. Am zis ca acum voi plati pentru toata distractia de mai inainte.
Lucrurile erau la fel in jurul meu dar puterile au inceput sa ma lase
iar mintea cauta o iesire cat mai rapida din aceasta stare. Ultimii km
nu stiu cum i-am parcurs. Incepusem sa vad negru in fata ochilor si s a
nu mai pot alerga in linie dreapta si nu pentru ca trebuia sa ocolesc
alergatorii din fata ci pentru ca nu mai puteam vedea pe unde calc.
Simteam ca sunt batut pe spate fiind atentionat ca taiam calea unuia si
altuia. Incurajarile deveneau si mai puternice. Mi-am zis ca decat sa
cad acolo mai bine termin cursa in picioare chiar de ar fi sa fac inca o
ora pana la finish-ul care nu se mai vedea. Eram invins. Nu am mai avut
deloc energie dintr-o data .La km 40 ajunsesem sa vad la mica distanta
grupul si steagul pace make 3 si 45. Dar nu am mai putut acelera .Ca sa
spun asa viteza mea scadea accelerat .In ltimii 2 km am fost deposit si
de pacemaker-ul de 4 h. Cu greu am trecut Finishul impreuna cu un grup
imens de oameni. Am mai mers si m-am oprit langa un grup de
paramedici. Aveam temperatura de 38.6. M-am intins pe targa . Am fost
lasat sa plec abia cand a scazut la 36,4 ma luasera frisoanele. Hainele
imi erau ude si clantaneam din dinti. M-am indreptat incet incet spre
zona in care se dadeau medaliile si tricourile de finisher la vreo 500
de metri de poarta de finish si am fost ajutat sa imbrac un poncho de
plastic ca sa ma protejeze de vant. Anne a terminat si ea in 4 h si 1
minut dar ne- am reintalnit doar la metrou.
Mi-a parut extreme de rau de finish, de
timpul realizat . Cu toate astea apoi am realizat ca am avut sansa sa
particip la o cursa minunata , in care m-am simtit bine in cea mai mare
parte. Poate de vina fost si raceala . Poate nu am fost destul de atent
la alimentatie etc. Nu se mai poate face nimic acum . Sunt bucuros ca
am reusit sa termin in picioare cursa. Se poate numi chiar PB pentru ca
am reusit un timp cu 2 minute mai bun.
A fost al doilea maraton din viata mea.
Un maraton altfel, mai minunat, mai altfel . Poate relatarea mea nu e
un model nici de poveste nici de ce inseamna un maraton dar cine are
nevoie sper sa gaseasca aici ceva util… iar exemple de urmat sunt cele
din povestile adevarate ale celorlalti colegi din RO CLUB MARATON sectiunea Antrenamente
personale…
