miercuri, 3 februarie 2010

6 o'clock






L-am gasit intr-o cutie printre paturi si carpe vechi. Parca astepta cuminte sa-i vina randul, pentru ca nu era orice obiect vechi, avea ceva de indeplinit de dus la bun sfarsit. A mai trecut ceva timp pana i-a venit randul . Am deschis cutia : un ceas, cu greutati si lant, un ceas vechi. Prea vechi parea.
Pesemne fusese dat jos din podul casei sale de Dl. Van der X sau de pe peretele unei mori de vant, iar apoi trimis noua spre folos si ajutor. Dar acum parea ca drumul si repausul indelungat il marcasera definitiv. Arata ora 6 . So 6 o’clock.
Mai intai , mai in joaca mai in serios mi-am asumat operatiunea de dezmembrare totala . Apoi dupa ce am reusit ca fiecare piesa sa o aduc la culorile originale ( la momentul descoperirii beneficia doar de 2-3 nuante de negru si gri ), a trebuit sa caut doctorul care sa- l reanimeze. Deziluzie. Doctorii au spus ca e pierdut. Lumea spunea ceva de... vracii batrani care ar mai putea incerca sa- i sufle viata inapoi in rotite.
Dar mergand din mester in mester parea ca vracii nu mai erau de gasit si totul era o legenda a breslei convertite acum la tehnica moderna ,cuart si baterii.
Nimeni nu mai stia mestesugul ( de parca era vreun ritual samanic secret pierdut in timp ) care sa-l faca pe 6 o’clock (without cuckoo of course ) sa mai ticaie ritmic si sa zangane orele.
In „imparatie” greu de gasit vraciul, dar din vorba in vorba am aflat de un loc de la marginea targului unde se spune ca ar fi cineva ,o ultima speranta.
Cu 6 o’clock in brate am batut drumul in cautarea acelui atelier . Un atelier mic care aproape sa nu-l zaresc . Era mic cat usa ( mica si ea ) de la intrare. A trebuit sa ies ca sa-l pot scoate din sacosa pe 6 o’clock . Un atelier mititel unde dna Ana ( se pare mare maestra samana a ceasurilor de atarnat pe perete ) mi-a dat o urma de speranta: va incerca si poate cu ajutorul spiritelor , cine stie...
Si iata ca dna Ana ( sarut mana , recomandam cu caldura ) cu priceperea si descantecele aferente, a reusit sa-i porneasca inimioara si sa-i dea si glas zglobiu.

Acum 6 o’clock sta pe peretele biroului ticaie si zangane vesel trecerea orelor. Isi asteapta stapanul.
In curand prin intermediul www.charityshopbacau.com puteti sa-l achizitionati in schimbul unei donatii. Obiectele oferite de sponsori sunt comercializate prin charity shop pentru a strange fonduri care sa sustina proiectele Asociatiei Betania.

2 comentarii:

  1. l-ai vandut pe 6 o'clock?
    e foarte frumos, eu nu l-as da...ii sta bine acolo pe perete la loc de cinste...dar mai ales pentru cat suflet ai pus in readucerea la viata...asa cum reise din povestioara ta...din pacate, uneori suntem nevoiti sa renuntam la ce ne este drag...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da uneori renuntam dar amintirile raman, undeva intr-un sertar de maruntisuri, sau intr-un sertar al sufletului... depinde de ceea ce a ramas , un gand , un loc , un ciob , o adiere... oricum undeva de unde sa putem sa-l revedem, sa-l retraim...
    6 oclock inca ticaie pe perete. ( oferta nu a fost deloc tentanta si nu afost cazul sa renunt )

    RăspundețiȘtergere